Oasele incheieturii mainii. Ce este încheietura mâinii?
Conținutul
Informaţii despre durerea la încheietura mâinii
Oasele mainii sunt: opt oase carpiene care sunt legate intre ele prin intermediul unor ligamente, cinci metacarpiene si paisprezece falange. Scheletul mainii este, deci alcatuit din 27 de oase impartite in trei grupe: carp, metacarp si falange. Oasele mainii Sunt dispuse pe doua randuri transversale, fiecare dintre aceste randuri fiind format din patru oase: 1. Oasele primului rand - sunt oasele situate proximal de radius si ulna.
Explicatia este ca, in momentul producerii unei cazaturi amortizate cu palma, unda de soc este transmisa de la nivelul osului capitat la radius, prin osul scafoid. Se articuleaza superior cu capul ulnei prin intermediul discului articular iar inferior cu osul carlig prin intermediul unei fatete articulare.
I se descriu patru fatete: anterioara, posterioara, mediala, laterala si doi poli. Singura fateta articulara este cea posterioara, avand forma ovalara si articulandu-se cu piramidalul.
Oasele celui de-al doilea rand a osul trapez are sase fatete dintre care trei sunt articulare si trei nearticulare.
Inflamațiile articulațiilor mâinii și încheieturii mâinii
I se descrie tuberculul osului trapez la nivelul fetei anterioare, la nivelul caruia isi au originea muschiul opozant al policelui, muschiul flexor scurt al policelui-capul superficial si primul muschi interosos palmar si se leaga retinaculul flexorilor. Prezinta o fata anterioara nearticulara la nivelul careia isi au originea capul oblic al muschiului adductor al policelui si capul profund al muschiului scurt flexor al policelui si o fata posterioara rugoasa.
I se descriu de asemenea si patru fatete artculare: superioara, laterala, mediala si inferioara. I se descrie o fata superioara convexa care se articuleaza cu scafoidul si semilunarul si o fata inferoara cu trei fatete articulare.
Anterior si posterior sunt fete nearticulate iar lanivelul fetei anterioare este un sant transversal, considerat a fii colul osului mare, despartind capul de corp.
Introducere
In varful acestei proeminente se prinde retinaculul flexorilor. Oasele carpiene sunt strans legate intre ele prin intermediul unor formatiuni ligamentare. Canalul carpian Este format dintr-un spatiu concav, format in directia ulnei din osul pisiform si osul cu carlig, iar in directia radiusului din osul scafoid si osul trapez si retinaculul flexorilor.
Prin acest canal trec tendoanele muschilor flexor superficial al degetelor, muschiului flexor profund al degetelor, muschiului flexor radial al carpului si portiunea terminala a nervului median.
Oasele metacarpiene
Retincalulul flexorilor este o banda de tesut conjunctiv care se insera pe tuberculul scafoidului, pe carligul osului cu carlig si pe osul pisiform. Peste de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
- Încheietura mâinii Ce este încheietura mâinii?
- Mână - Wikipedia
- Oasele mainii | Anatomie si fiziologie
- Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza Durere la încheietura mâinii: cauze și tratament Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza Aplicarea magnetoterapiei la inflamațiile articulațiilor mâinii și încheieturii mâinii Durerile și înțepenirea articulațiilor anunță o boală care nu poate fi vindecată!
- Ligamente și mușchii de la încheietura mâinii Os în articulația încheieturii Semenle si simptmele afectiunii articulatiei pumnului variaza in functie de tipul durerii.
Oasele metacarpiene Formeaza scheletul palmei si sunt in numar de cinci, numerotate cu cifre romane, dinspre lateral spre medial. Acestea se articuleaza superior cu cel de-al doilea rand al oaselor carpiene si inferior cu falangele proximale.
Aceste oase prezinta un corp si doua extremitati: - corpul are forma de prisma triunghiulara - baza este situata proximal si prezinta pe fata superioara o fata articulara pentru randul distal al oaselor carpiene.
Metacarpian I: - este cel mai scurt si cel mai gros 2.
Metacarpianul II: - este cel mai lung si are un aspect bituberculat 3. Metacarpianul III: - este putin mai scurt decat metacarpianul II si prezinta superior o fata articulara pentru osul mare. Metacarpianul IV: -prezinta doua fatete articulare pentru metacarpienele III si V - nu prezinta proces stiloidian, spre deosebire de metacarpianul III, cu care se aseamana.
Metacarpianul V: - este cel mai subtire si mic - are o singura fata articulara pentru metacarpianul IV. Falangele Sunt in numar de paisprezece, fiecare deget avand cate trei, cu exceptia policelui, care are doar oasele incheieturii mainii. Acestea sunt falanga proximala, falanga medie si falanga distala.
Anatomia mainii
Falanga proximala este cea mia bine reprezentata, fiind cea oasele incheieturii mainii mare si avand o baza, un corp si un cap. Baza falangei are forma piramidala si prezinta superior o fata articulara pentru articulatia cu capul metacarpianului respectiv. Corpul falangei este turtit antero-posterior si prezinta o fata anterioara si una posterioara. Fata anterioara este plana iar cea posterioara este convexa.
Capul falangei prezinta o fata articulara cu aspect de trohlee, care se articuleaza cu baza falangei medii.
Falanga medie se aseamana foarte mult cu falanga proximala, dar este mai mica si prezinta o creasta sagitala care separa baza. Falanga distala se aseamana cu falanga mijlocie dar corpul este mai lat superior si mai ingust inferior.
Se descrie tuberozitatea falangei distale, situata distal.
Oasele carpiene
Aceasta este anterior rugoasa la nivelul pulpei degetului si neteda posterior la nivelul patului unghial. Mobilitatea articulatiei mainii Este foarte importanta, realizandu-se prin miscari de flexie si extensie ale articulatiei mainii si articulatiei mainii cu antebratul.
Permite, de asemenea, m, iscari laterale de inclinare spre interior a bratului si a cotului, sau miscarea cotului inspre exterior. Se descriu doua mecanisme articulare: 1. Radio-cubital - acest mecanism oasele incheieturii mainii legatura dintre extremitatile inferioare ale radiusului si ulnei, permitand efectuarea miscarilor de pronatie si supinatie cu articulatia radio-cubitala superioara. Radio-carpian - fata superioara a celor trei oase ale primului rand de oase carpiene scafoidul, osul semilunar si osul piramidal se articuleaza cu extremitatile inferioare ale radiusului si ulnei, ceea ce permite efectuarea miscarilor mainii pe antebrat: flexia mainii dinspre inainte spre inapoi, oasele incheieturii mainii si in lateral.
Marea suplete a articulatiei oasele incheieturii mainii este datorata existentei suprafetelor de cartilaj care acopera partea inferioara a radiusului si a partii inferioare a ulnei, care se articuleaza cu oasele carpiene prin intermediul unui ligament triunghiular.
Patologii asociate oaselor mainii: - oase carpiene supranumerare - fractura Pouteau-Colles: este cea mai frecventa fractura. Este situata la extremitatea inferioara a radiusului, ea antreneaza deplasarea in spate a fragmentului inferior al acestuia, care isi schimba brusc pozitia si patrunde in corpul osului.
- Sari la navigare Sari la căutare Carpul, regiunea palmară şi degetele mâinii Regiunea carpiană numită și carp Carpus sau regiunea articulară a mâinii Regio articularis manuscunoscuta în clinica sub denumirea de gâtul mâinii, pumn, încheietura mâinii, este un segment al membrului superior cuprins între antebraț și mână.
- Durerea incheieturii mainii | Cauze, simptome si tratamente – Voltaren
- Anatomia mainii
- Published by Andrei Ioan Bogdan at 25 oct.
- Căutare Informaţii despre durerea la încheietura mâinii Încheieturile mâinii sunt structuri complexe şi flexibile pe care le folosim permanent, motiv pentru care sunt predispuse la afecțiuni dureroase.
Toate extremitatile inferioare ale radiusului pot fi afectate: in acest caz, este vorba despre o fractura cominutiva multipla articulara cu fragmentarea epifizei radiusului si deplasarea majora a articulatiei radio-cubitale. Este posibil insa ca o singura parte a extremitatii inferioare sa fie fracturata: fractura cuneana.
Deplasarea fracturii se poate face inspre palma sau inspre partea posterioara. Apare la copii.
Anatomia Mainii
Apare mai ales la adolescenti spre sfarsitul perioadei de crestere, perioada in timpul careia cartilajul este relativ fragil. Se limiteaza rareori la articulatia mainii, afectand adesea si antebratul.