Durerea maxilarului - restaurantantiqueploiesti.ro

Bolile maxilarului, Disfuncţii ale articulației temporomandibulare

Tratamentul durerii de maxilar

Email0 Osteita si osteomielita maxilarelor sunt leziuni de natura infectioasa cu caracter necrotic si distructiv, provocate de germeni piogeni. In osteita bolile maxilarului produc leziuni ale tesutului osos propriu-zis, cuprinzand zonele maxilarelor lipsite sau foarte sarace in tesut medular, si anume portiunea corticala osteita corticala sau osteoperiostitasau procesul alveolar osteita alveolara.

bolile maxilarului deteriorarea capsulei articulare degetul mare

In osteomielita, leziunile intereseaza osul in totalitatea sa, si anume atat tesu­tul bolile maxilarului cat si tesutul medular, procesul fiind difuz si cuprinzand portiuni intinse din maxilar. Aceasta frecventa deosebita este datorita faptului ca maxilarele prezinta o serie de conditii care favorizeaza localizarea si dezvoltarea infectiilor: In maxilare sunt implantati dintii, care foarte frecvent au focare septice acute si cronice si pot astfel insamanta osul; maxilarele au rapoarte stranse cu cavitatea bucala, fosele nazale, sinusurile maxilare, de la care infectia se poate propaga la os; maxilarele sunt acoperite in mare parte cu o mucoasa aderenta, astfel incat leziunile septice traumatice sau patologice pot infecta direct osul; maxilarele sufera o serie articulațiile degetului mare de la mâna dreaptă procese de transformare continua, prin formarea si eruptia dintilor, astfel incat terenul devine favorabil pentru apelul infectiilor generale.

Infectarea osului este favorizata de starile care diminua rezistenta gene­rala a organismului: raceala, intoxicatii, alcoolism, surmenaj; de asemenea, sifilisul, prin leziunile de endovascularita, favorizeaza dez­voltarea si extensia leziunilor septice osoase. Dintre cele doua maxilare, mandibula este mai frecvent atinsa intr-o proportie de 5 la 1 fata de maxilarosteomielita mandibulara imbracand forme mult mai grave decat osteomielita maxilarului superior.

Localizarea cu predilectie la mandibula este legata de unele conditii par­ticulare ale acestui os, si anume: pozitia sa decliva, care favorizeaza stagnarea secretiilor si produselor septice corticala mai groasa nu poate fi strabatuta cu usurinta de infectiile din focarele parodontale, ceea ce duce la persistenta mai indelungata a procesului septic in spatiile medulare, urmata de necroza periostul, foarte aderent si gros, impiedica de asemenea trecerea infectiei si degajarea osului; circulatia este mai putin activa decat la maxilarul superior, vasularizatia principala fiind asigurata de un trunchi vascular bolile maxilarului, artera den­tara inferioara; de aceea, apararea contra infectiilor este mai slaba si sunt favorizate emboliile septice ce insamanteaza osul; prezenta canalului dentar, care strabate mandibula in bolile maxilarului sa, usureaza difuzarea infectiei; eruptia dificila a molarului bolile maxilarului minte inferior, da complicatii frecvente cu procese septice ce se extind la os.

bolile maxilarului dureri de șold în față

La maxilarul superior, osul fiind spongios, cu corticala subtire, bolile maxilarului si drenarea infectiei se face mai usor si, de aceea, necroza este mai limitata, sechestrele izolandu-se rapid. Osteomielita maxilarelor se intalneste la toate varstele si chiar la sugari si la batrani, cu cea mai mare frecventa intre 16 si 30 de ani. Flora patogena in osteomielita maxilarelor este de obicei mixta, formata din germenii patogeni obisnuiti ai cavitatii bucale si ai infectiilor odontogene.

De ce apare durerea de maxilar?

De cele mai multe ori predomina stafilococul auriu si alb, asociat cu streptococul, pneumococul si chiar anaerobi. Osul este infectat pe doua cai: Calea hematogena si Calea directa, care poate fi odontogena sau traumatica. O forma particulara de osteomielita se vede la sugari, si anume foliculita expulsiva a lui Capdepont, in care infectia se localizeaza la nivelul zonelor fertile ale osului din jurul foliculilor dentari.

Este calea obisnuita de infectare a maxilarelor. De cele mai multe ori, infectia este de origina odontogena, si anume de la cariile dentare cu gangrena pulpara complicata; infectia pulporadiculara se propaga in spatiul periapical periodontita acutaapoi cuprinde osul alveolar osteita periapicala bolile maxilarului ele aici se extind in tesutul osteomedular al maxilarului.

Ce fel de boli pot fi asociate cu durerea maxilarului?

De asemenea, plagile postextractionale, in special in extractiile labo­rioase, traumatizante, se pot infecta, luand nastere alveolita de unde procesul difuzeaza mai departe in os. Pericoronarita molarilor de minte, infectarea sacului pericoronar la dintii inclusi, parodontopatiile marginale cu pungi supurate adanci, se complica de asemenea cu procese de osteomielita.

bolile maxilarului tratamentul artrozei de la vârful artritei

Leziunile traumatice ale oaselor fracturi deschise, fracturi cominutiveindeosebi cand se gasesc dinti in focarul de fractura ca si plagile intinse ale partilor moi cu zdrobiri periostale, pot fi urmate de infectii localizate sau extensive ale maxilarelor.

Osteomielita poate surveni ca o complicatie a altor procese patologice: chisturi supurate, stomatite ulceronecrotice, supuratii perimaxilare cu distrugere periostala si denudare osoasa consecutiva, furunculul barbiei si buzei.

bolile maxilarului revizuirile de deformare ale artrozei articulare

Osteomielita sugarilor si copiilor mici este cauzata de obicei de infectii rinogene si otice: rinitele supurate si sinuzitele se complica cu osteomielita, deoarece cavitatile sinusale nefiind dezvoltate, osul poate fi invadat mai usor. TRATAMENT Tratamentul profilactic consta in inlaturarea tuturor cauzelor care pot duce la insamantarea septica a osului: igiena si bolile maxilarului cavitatii bucale, tratamentul leziunilor dentare si parodontale, respectarea conditiilor de asepsie si antisepsie in interventiile dentoalveolare, imobilizarea la timp si corecta a fracturilor maxilarelor.

Tratamentul chirurgical.

Cele mai populare articole

Interventiile chirurgicale in osteomielita trebuie sa fie cat mai conservatoare, sa sacrifice cit mai putin osul, periostul si dintii. Interventia chirurgicala este indicata pentru drenajul supuratiilor si inlaturarea portiunilor de os necrozat.

bolile maxilarului timburg gel albastru

In alegerea momentului si metodei operatorii se va tine seama de faptul ca in primele 3 — 5 saptamani se limiteaza sechestrele, iar dupa 6 — 8 saptamani se face regenerarea osoasa. Se va face deschiderea supuratiilor perimaxilare, prin incizii largi, cuta­nate sau endobucale, pentru a realiza un drenaj eficient, degajand osul. Se intervine cand sechestrele sunt libere, mobilizabile, fara a se forta portiunile osoase nedetasate, deoarece, pe masura izolarii sechestrelor, se depune osul de neoformatie.

Se va prefera ori de cate ori este posibil bolile maxilarului endobucala, menajandu-se periostul, care con­stituie elementul de baza al regenerarii osoase. De aceea, chiuretajul se va face cu bolile maxilarului, iar mesajul plagilor sa nu fie prea strans, spre a nu decola periostul.

Care este terapia pentru durerea maxilarului?

Dintii vor fi menajati la maximum, chiar daca sunt mobili, deoarece dupa inlaturarea inflamatiei ei se fixeaza, recapatandu-si integral capaci­tatea functionala; se vor extrage doar dintii cauzali ai procesului osteomielitic, cei implantati pe portiunile de os sechestrate, sau care st afla intr-o cloaca purulenta.

Tratamentul protetic. In vederea interventiei chirurgicale se va pregati preoperator un dispozitiv protetic, si anume: in osteomielita mandibulei, atunci cand exista pericolul de fractura patologica, se va aplica un aparat de imobilizare atele cu tractiune inlermaxilara, sine linguale, placi cu val de ocluzie.

In osteomielita maxilarului : o placa palatina. Tratamentul curativ.

Osteita si osteomielita maxilarelor

In prima perioada, in stadiul exudativ infiltrativ, cand nu s-a produs necroza osoasa, se poate obtine retrocedarea procesului prin tratament medical, antiinfectios, masiv si sustinut cu antibiotice, asociat cu tonifierea reactivitatii organismului si calmarea durerilor.

Se recomanda de asemenea seroterapia si vaccinoterapia ser antigangrenos, antistreptococic, antistafilococicproteinoterapia nespecifica. Blocajul novocainic prin infiltratii perifocale sau injectii la ramurile nervului trigemen are o buna actiune; se face de asemenea tratament local rezolutiv si antiflogistic: Spalaturi bucale slab antiseptice, calde Aplicatii de caldura prisnite calde Raze infrarosii.